Buna dragelor,
Subiectul de astăzi nu are legătura cu domeniul frumuseții, dar are legătura cu faptul ca suntem femei și in anumite situații ar trebui sa avem niște drepturi care ne sunt de multe ori refuzate.
Am vrut sa deschid acest subiect pentru ca sunt profund dezamagita de sistemul din România și de oamenii din aceste instituții, care sunt oricum, numai empatici nu. Și nu doar ei, ci oamenii in general, majoritatea dintre ei cel puțin.
De ce spun acest lucru? Ei bine, va voi povesti câteva întâmplări ale mele din timpul sarcinii.
Cum mi-am schimbat eu buletinul. Cum altfel decât stand la coada câteva ore la fel ca toți ceilalți, in aglomerație și evident ca fără distanțare socială.
Nu cumva se știe ca femeile gravide sunt mult mai sensibile și mai slăbite? Acum va întreb pe voi. Care sunt șansele ca o gravida sa se îmbolnăvească de ceva fata de o femeie care nu este? Care sunt șansele ca in situația ei, totul sa fie mult mai grav, având in vedere ca o gravida nu are voie sa ia medicamente ?! Dar cui ii pasa de aceste lucruri, nu-i așa?
Doamna care se ocupa de primirea documentelor mi-a spus foarte linistita ca ea nu poate sa treacă peste toți ceilalți care au stat la coada pana acum pentru o gravida și ca in mod normal am prioritate, dar de fapt nu am :)) cum vine asta?
Dacă exista număr de ordine vrei sa îmi spui ca nu poți sa treci pur și simplu peste cineva și sa ma primesti chiar acum, in timp ce îți spun aceste lucruri?
Cealaltă soluție sugerata de ea a fost sa îmi fac programarea online. Evident ca dacă puteam sa fac asta de la început și site-ul nu îmi dadea eroare, as fi făcut așa, nu??
Și ultima și cea mai interesanta sugestie a fost sa conving pe cineva sa facă schimb de bon de ordine cu mine :)) adică eu trebuia sa ma duc la cineva sa ii spun sa mai stea câteva ore la coada (după ce a stat deja cine știe cât timp înainte de asta) pentru mine? Sigur ar fi funcționat de minune.
Una peste alta, concluzia este simpla. NU VREM! Nu s-a pus niciodată problema ca nu putem sa ajutam. Răspunsul este doar ca nu vrem sa o facem!
Mi se pare ironic faptul ca am intrat obligat in concediu de risc maternal din cauza pandemiei și a faptului ca eram înconjurată ore întregi la munca de oameni care nu păstrau distanta, dar când am treaba prin oraș și ii rog sa ma primească, ma lasă sa stau la coada câteva ore.
O alta intamplare a fost in metrou.
Nu știu dacă ati observat, dar pe scaune au desenat unde ai voie sa stai jos pentru a păstra distanta corespunzătoare fata de ceilalți din jurul tău. Deci pe un rând de scaune, in mod normal au voie doar 2 persoane așezate.De obicei se aseaza și câte 3, ca sa fie un scaun da, unul nu. Nu ma deranjează deloc lucrul acesta, atâta timp cât chiar exista o distanta in ambele părți. Acum imaginati-va ca m-am asezat inițial pe scaunul care avea desenul pentru ca mai era deja cineva asezat in partea opusa și nu aveam distanta potrivită pentru a se așeza 3 persoane.
Și normal ca bagajele pe care le aveam le-am lăsat pe scaunul de lângă mine, unde oricum nu stătea nimeni! Nici nu am asezat bine lucrurile pe scaun, ca deja aud o femeie comentând ceva de genul “aoleu, și-a mai pus repede lucrurile acolo”.
Bărbatul de pe scaunul celălalt, auzind asta, a fost amabil sa se mute un scaun mai departe (chiar in margine) pentru a veni eu la mijloc, iar femeia sa se poată așeza in capătul celălalt. Deci m-am mutat și eu pe scaunul din dreapta mea pentru a-i face loc. Moment in care ma trezesc ca se aseaza fix lângă mine (mai sa ma ia și in brațe) și soțul/iubitul ei s-a asezat in margine.
Atunci m-am supărat și eu și le-am spus ca m-am dat la o parte pentru a se așeza unul dintre ei, nu amândoi. Unde este distanțarea socială in cazul asta? Răspunsul lui a fost, și citez: “dar de ce nu te duci domnișoara cu taxiul dacă vrei distanțare socială? Sau cel mai bine ai putea sa te urci direct pe metrou ca acolo sigur nu e nimeni.”
Normal ca am văzut ca nu aveam cu cine sa rezonez, așa ca m-am ridicat și am ales sa rămân in picioare următoarele 9 stații de metrou! Cred ca s-a simțit foarte bine ca a avut tupeul sa comenteze și sa ridice o gravida de pe scaun pentru a sta el jos. Și bine am făcut ca m-am ridicat pentru ca ce credeti ca au făcut ei in momentul următor? Și-au dat amândoi maștile jos ca sa mănânce și sa facă mizerie prin metrou. Incredibil!
Mai oameni buni, eu înțeleg ca mulți nu cred in acest virus, dar oare ce ne costa sa fim oameni? Ce ne costa sa respectam părerile celorlalți, chiar dacă sunt diferite de ale noastre? Ce ne costa sa prevenim și sa respectam regulile, chiar dacă nu credem in ele? Ce ne costa sa respectam pur și simplu oamenii din jurul nostru? Cred ca astea vor rămâne veșnic niște întrebări fără răspuns …
Atât am avut de spus deocamdată.
Va pup și aveți grija de voi!
Ioana
Spune ce crezi. Lasă un comentariu mai jos
iunie 4th, 2021