Acorda un Like:

Hello beauties!

Acesta este cel mai lung articol pe care l-am scris pana acum si sper sa nu va plictisesc pana la final, dar este o intrebare care mi-a fost pusa tot mai des in ultimul timp, asa ca a venit timpul sa va spun povestea mea despre cum am ajuns eu sa lucrez in acest domeniu minunat al frumusetii.

De la o varsta foarte frageda am fost pasionata de pictura si culori. Aveam camera plina de panze, acuarele dar si desene alb-negru facute direct din creion. Acest hobby l-am practicat pana prin clasa a zecea, la liceu, cand am inceput sa imi caut de lucru pentru ca nu ne ajungeam cu banii. Si ce putea face oare o eleva de liceu prin 2009-2010? Cel mai cautat asa-zis job pentru o persoana atat de tanara si fara niciun fel de experienta in spate era impartitul de pliante sau promovarea anumitor produse/alimente in supermarketuri, iar castigul era intre 7 lei si 10 lei pe ora, daca aveai noroc. Acum te gandesti ca 7 lei pe ora nu iti ajung nici de un sandwich, la ce te ajuta? Ei bine, cand nu ai, chiar si acei 7 lei pe ora sunt bine veniti.

Imi aduc aminte ca mergeam cu o colega de scoala pe Splaiul Unirii si imparteam pliante despre imobiliare printre masini pentru 10 lei pe ora timp de 5 zile la rand, de la 6 dimineata pana cand incepeam orele. Am facut vreo 200 de lei in saptamana aceea, dar amandoua aveam picioarele terminate de la atata stat in picioare si mers incontinuu timp de cateva ore pe zi. Si oricat de neagra ar putea parea perioada aceea si amintirea durerii prin care am trecut, acum o vad ca pe o experienta pozitiva pentru ca sunt de parere ca orice experienta, fie ea buna sau rea, este in final o experienta care ne ajuta sa ne formam ca oameni si sa evoluam.

Totodata, aceea a fost si perioada in care toate fetele eram innebunite sa ne aranjam, machiem, coafam atat cat puteam si stiam noi. De aici a pornit si pasiunea pentru machiaj pe care ulterior am adus-o la nivel de business. Asadar, am terminat liceul si m-am dus la facultate, numai ca sa constat ca nu imi place. Fiecare minut la facultate si gandul la examene, sesiune si orice tinea de ea, era un chin. Nu era domeniul meu si o stiam, dar am mers in continuare cu ea pana cand nu am mai putut si am zis stop aproape de finalul anului al doilea. Un alt motiv care m-a determinat sa renunt a fost lipsa de intelegere din partea profesorilor, care erau de parere ca daca vrei sa faci o facultate, nu mai ai voie sa muncesti, trebuie sa fi prezent acolo si atat, deci daca mami si tati nu aveau bani sa te intretina puteai deja sa pleci ca nu era de tine, iar colegii erau fixati pe modul “fiecare pentru el”, dar asta deja e o poveste pentru altadata.

Asadar, a mai trecut o perioada pana am ajuns sa strang suficienti bani pentru a putea urma un curs de makeup acreditat si recunoscut national, dar intr-un final am reusit. Am ales Scoala Internationala de Cosmetica Christine Valmy, dar nu pentru renumele scolii, ci pentru trainerul care se ocupa de partea de machiaj, care intre timp a plecat de acolo si si-a deschis propria scoala de machiaj.

Cursul a durat o luna si a fost unul intensiv (cred ca 4 sau 5 ore pe zi, in fiecare zi, in afara de sambata si duminica), dar pentru mine a fost o luna in care nu am simtit niciun pic efortul sau oboseala. Nu ma interesa ca plecam acasa dupa curs la ora de varf si ca era iarna, intuneric si frig (am mentionat vreodata ca urasc frigul?), iar RATB (sau STB mai nou) ajungea la jumatate de ora si faceam 2 ore pana acasa. Astea ramaneau doar niste detalii neimportante, pentru ca in final, faceam ceea ce imi placea si eram acolo unde imi doream.

Toate astea se intamplau in iarna anului 2014-2015. Tot in 2015 am facut si cursul intensiv pentru avansati, care a durat inca o luna si avea, daca nu ma insel, acelasi program ca cel pentru incepatori, doar ca la ore diferite, si deja incepuse sa se incalzeasca afara, sa fie soare si frumos, vreme numai buna de plimbat prin parc, dar cine mai are chef de iesiri la plimbare cand este prins in propria pasiune? Nici nu stiu cum a trecut timpul, pasiunea a devenit hobby, iar hobby-ul a devenit afacere.

Am inceput sa investesc din ce in ce mai mult in mine, in produse, in calitate si in cursuri de perfectionare. Puneam pret pe fiecare cunostinta dobandita si cu fiecare curs terminat ma covingeam si mai mult ca in acest domeniu nu te poti opri niciodata din invatat, pentru ca oricat ai invata, stilurile se schimba, apar alte produse, dispar produse, si noi trebuie in permanenta sa ne adaptam cerintelor si schimbarilor.

Si ca in orice business, la inceput e foarte greu. Esti incepatoare, nu te cunoaste nimeni, nu te angajeaza nimeni la salon pentru ca nu ai experienta si asa mai departe. Prin urmare, nu a durat mult si au inceput si gurile rele sa vorbeasca si sa ma descurajeze in speranta ca voi renunta la pasiunea mea, si credeti-ma ca aceste guri rele au fost foarte multe si probabil inca mai sunt, doar ca intre timp am invatat sa nu le mai ascult. Acum ascult doar de oamenii care stiu ca ma sustin cu adevarat.

Intre timp am decis sa incep o a doua facultate, pentru ca descoperisem ca o alta pasiune a mea avea legatura cu psihologia, iar in timpul liber citeam foarte multe carti pentru dezvoltare personala care imi placeau la nebunie pentru ca le intelegeam si stiam ca ce citesc este real si functioneaza. De data aceasta am mers cu ea pana la capat, dar stiam ca nici acesta nu este un domeniu pe care sa il practic in viitor, pentru ca prin orice etapa a vietii as fi trecut, stiam ce domeniu imi doresc sa urmez, iar psihologia este si ea o mica parte a acestui domeniu, doar ca nu prea este observata din exterior. Si evident ca am continuat sa merg la masterclass-uri, sa organizez sedinte foto profesionale, sa exersez si sa merg la job. A fost cumplit sa ma impart intre facultate, job si afacerea mea, dar cu intelegere si ajutor din partea unor colege, am reusit tot ce mi-am propus.

Asa ca iata-ma acum, uitandu-ma in urma la machiajele pe care le faceam si evolutia pe care am avut-o intr-un mod vizibil de la an la an. Timpul de finalizare al unui machiaj este mai scurt, varietatea machiajelor mele este mai mare, dar si experienta de lucru cu oamenii este imbunatatita. Asa ca fetelor, sa nu renuntati niciodata la pasiunile voastre, indiferent cate piedici intampinati pe drumul vostru catre succes!

Voi ce parere aveti despre evolutia mea din ultimii 6 ani?

Daca ati avut rabdare sa ajungeti pana aici, inseamna ca apreciati cu adevarat munca mea si pentru asta va iubesc <3

Va pup si aveti grija de voi!

 

Spune ce crezi. Lasă un comentariu mai jos

comentarii



Abonează-te la newsletter